Ai patit vreodata sa te vezi cu cineva la o cafea si dupa cinci minute sa fii pur si simplu stors? N-ati facut nimic, n-ati carat saci, doar ati stat la o masa. Si totusi, te simti de parca te-a calcat trenul. Iti simti creierul amortit, ramai fara aer si iti verifici ceasul din minut in minut, rugandu-te sa apara o urgenta ca sa poti sa fugi dracului de acolo. Stai pe scaunul ala si te uiti la ei cum vorbesc fara oprire, in timp ce tu simti fizic cum ti se scurge toata pofta de viata printre degete.
Te termina oamenii astia fiindca totul e doar despre ei. Nu vin sa stea de vorba cu tine, vin doar sa-si verse toate mizeriile si frustrarile pe tine. Tot timpul au cate o problema. Ba ca e vremea nasoala, ba ca e seful idiot, ba ca s-a scumpit nu stiu ce. Daca incerci sa vii cu o solutie sau sa le arati o parte pozitiva, o sa schimbe foaia imediat si o sa iti demonstreze de ce situatia lor e absolut dramatica si fara scapare. Si adevarul e ca nici nu vor vreo solutie, vor doar un fraier care sa-i asculte si sa-i planga de mila. Cand le dai o idee buna, parca ii jignesti, fiindca le strici placerea de a fi victime perfecte.
Dar cea mai obositoare categorie sunt aia care au un ego atat de mare incat ocupa tot aerul din camera. Orice ai zice tu, ei au facut-o mai bine, mai repede sau au patit-o mai rau. Daca zici ca te doare un dinte, pe ei ii doare toata gura. Daca zici ca ai facut un proiect bun, ei au salvat compania de la faliment saptamana trecuta. Pe ei nu-i intereseaza ce zici tu, doar asteapta sa respiri ca sa bage iar placa despre ei. Te storc de toata energia tocmai pentru ca te folosesc pe post de decor in timp ce ei isi livreaza monologul de glorie. Si cand scapi in sfarsit de acolo si reusesti sa pleci acasa, iti dai seama ca esti facut praf doar pentru ca ti-a fost rusine sa ii tai macaroana si sa ii lasi vorbind singuri la masa.
Leave a Reply