Mi-am turnat cafeaua si m-am uitat pe geam. Vecinii de la trei urlau iar din cauza locului de parcare, ca de obicei. Aceeasi discutie obosita pe care o aud de doi ani de zile, cu aceleasi argumente tipate in parcare de oameni care se trezesc cu draci pe lume. Uneori am impresia ca oamenii astia chiar n-au ce face cu viata lor si cauta scandal din orice, doar ca sa simta ca traiesc ceva. Au nevoie de adrenalina aia ieftina de dimineata ca sa poata sa tina ochii deschisi in autobuz. Se hranesc cu galagia asta de parcare ca sa simta ca exista.
Faza asta mi-a adus aminte de saptamana trecuta de la birou. Eram toti in sedinta de proiect, atmosfera aia clasica in care toata lumea da din cap si asteapta sa treaca timpul. La un moment dat, un coleg s-a enervat din nimic, a inceput sa respire greu, a trantit niste foi pe masa si a zis, destul de tare cat sa se faca liniste in tot open space-ul, “Eu nu suport drama, m-am saturat sa fiu atras in jocurile voastre”. Si a iesit din sala batand usa. Partea amuzanta? Nimeni nu vorbea cu el. Proiectul nici macar nu avea legatura cu departamentul lui. Omul isi regizase singur un moment de glorie intr-o piesa in care el era doar un figurant sters.
Toata faza asta e doar o perdea de fum. In realitate, astia care urla in gura mare ca ei vor doar liniste sunt fix primii care vin cu batul ca sa il bage prin gard. Zic doua vorbe nasoale despre cineva cand sunt doar ei doi in bucatarie, provoaca o cearta intre trei oameni care pana ieri ieseau la masa impreuna si dupa aia ridica din umeri. Se retrag frumos pe scaunul lor, isi pun castile si se uita la ce se intampla ca si cum ei n-au nicio treaba. Ba chiar suspina adanc, sa vada seful cat sunt ei de afectati de cat de “toxic” e colectivul. E modul lor perfect de a scapa basma curata si de a poza in singurul om normal dintr-o camera plina de nebuni.
E plin internetul de specimene de genul asta. Daca vezi pe cineva ca isi scrie la bio ca el “uraste drama”, e clar. Poti sa fii sigur ca tipul o sa-ti faca un scandal monstru doar pentru ca nu i-ai dat dreptate intr-o discutie banala despre vreme. Traiesc intr-un film al lor, se bat cu morile de vant si au impresia ca toata lumea comploteaza impotriva truths, desi adevarul e ca nimanui nu-i pasa atat de mult de ei.
Tocmai mi-a dat mesaj acelasi coleg de la birou, acum doua minute. Mi-a trimis un screenshot cu o discutie interna dintre seful de departament si tipul de la resurse umane, dracu stie cum a pus mana pe el si a scris pe langa… “Ai vazut ce a facut seful? Se impute treaba pe aici. Eu nu ma bag, stii ca nu suport drama”.
I-am lasat mesajul cu “seen”. Nici macar nu am dat un reply scurt. Pana la urma, cea mai buna metoda sa scapi de prostiile altora e sa-i lasi in pace. Daca vad ca nu le mai dai atentie si nu le mai joci jocurile, se plictisesc si se sting singuri. N-au decat sa se certe singuri pana nu mai pot.
Leave a Reply