Va inteleg si va ascult, dar am nevoie si eu de putin spatiu. Linistea mea e oricum limitata, si as vrea sa o pot pastra. Am si eu nevoie, uneori, sa fiu inteles.
Nu spun asta din lipsa de interes sau din dorinta de a evita pe cineva. Spun asta pentru ca, la un moment dat, se aduna. Cand esti mereu acolo pentru ceilalti, ajungi sa nu mai fii deloc acolo pentru tine. Si atunci nu mai e vorba de rabdare, ci de oboseala.
Incerc sa fiu prezent, sa ascult, sa inteleg, dar am si eu nevoie de momente in care sa nu mai procesez nimic, sa nu mai raspund la nimic, sa stau pur si simplu in liniste. Nu cer mult, nu cer sa se opreasca totul in jurul meu, ci doar sa existe un echilibru.
Pentru ca, la final, nu pot sa ofer liniste daca nu o am nici eu.
Foarte bine punctat. Ne pierdem atât de des în zgomotul cerințelor din jur, încât uităm să ne ascultăm propria nevoie de repaus. Să îți oferi spațiu nu e o retragere, ci o formă de respect față de propria persoană. Un text necesar.