Uită-te cu atenție la cine promovează cel mai repede în jurul tău. Nu e cel care stă cu capul în proiecte, ci cel care știe exact când să-i aducă aminte șefului cât de mult îl admiră. Există o întreagă artă a lingușelii subtile, o gimnastică a caracterului care îi propulsează pe unii în funcții pe care nu le pot nici măcar pronunța corect.
E un spectacol de un umor negru să vezi cum acești campioni ai flexibilității morale devin subit “exigenți” și “profesioniști” imediat ce primesc un birou individual. Încep să vorbească despre viziune și strategie, când singura lor strategie a fost să știe în ce direcție bate vântul puterii.
Oare oglinda lor de acasă le spune aceleași povești frumoase sau le arată doar un contur șters al unui om care s-a vândut pe un loc de parcare rezervat? E fascinant cum unii reușesc să-și lase coloana vertebrală la recepție în fiecare dimineață, fără să simtă nicio durere fizică.
Leave a Reply