Mocheta din camera veche, blocul anvelopat si locurile de joaca transformate in parcari

Te-ai intors vreodata in cartierul in care ai crescut, sperand sa mai gasesti macar o bucata din lumea aia de atunci? Ne place uneori sa credem ca locurile copilăriei ne asteapta incremenite in timp, dar realitatea te loveste in cap exact cand faci primul pas intre blocuri.

Mergi pe stradutele pe care le stiai cu ochii inchisi si te loveste dintr-odata un strainism ciudat. Blocul ala gri, cu tencuiala cazuta pe care bateai mingea la perete pana te strigau de la geam, e acum impachetat in polistiren roz sau portocaliu si arata ca o cutie din polistiren sterilizata. Nu mai e nicio bila de beton, nicio urma din desenele facute cu creta pe trotuar.

Maidanul din spatele blocului, unde improvizam doua porti din doua ghiozdane si jucam fotbal pana nu se mai vedea mingea pe intuneric, a disparut complet. In locul lui sunt acum treizeci de locuri de parcare delimitate cu vopsea alba, pline de SUV-uri si masini parcate bara la bara. Locul unde ne juleam genunchii si inventam jocuri din nimic e acoperit cu un strat gros de asfalt si marcaje cu numere. Lasi privirea in jos si te intrebi unde au disparut toti copiii care alergau pe acolo.

Iar daca intri in vechiul apartament al parintilor sau al bunicilor, faza e si mai ciudata. A disparut mocheta aia groasa si aspra din camera ta, pe care te jucai cu masinutele pana-ti amorteau coatele. Au scos biblioteca masiva din lemn, au pus parchet laminat care scartaie la fiecare pas si au lavabil alb peste tot. Arata totul mai curat, mai modern, dar parca nu mai miroase a nimic.

Tragem tare sa modernizam totul in jur. Anvelopam blocuri, asfaltam maidanuri, punem pavele peste tot si ne bucuram ca arata “civilizat”. Doar ca la pachet cu toate amenajarile astea am rasat exact locurile care ne-au tinut mintea intreaga cand eram mici.

Copiii de azi n-au unde sa mai bata mingea la perete fara sa sara vreun vecin ca-i atinge masina sau ca face zgomot. Au ramas doar cateva tarculete din plastic cu tartan pe jos, imprejmuite cu garduri inalte si reguli de utilizare afisate pe panouri.

N-are nicio treaba cu regretul prostesc dupa vremurile de altadata. E doar realizarea ca poti sa anvelopezi un bloc si sa pui parchet nou peste tot, dar sentimentul ala de libertate curata de pe maidanul din spatele blocului nu-l mai poti turna in niciun strat de asfalt.