N-am văzut în viața mea un om plin de bani care să se plângă că femeia de lângă el e materialistă.
Mă plâng eu, că n-am de niciunele.
Când o aud că începe să-și dorească o vacanță mai răsărită, o mașină mai sigură sau o geantă nouă, nu mai văd nicio pretenție exagerată. Văd direct cum se evaporă salariul pe trei luni. La o cafea mai înghit în sec, la o vacanță deja respir greu, iar dacă aduce vorba de o casă mai mare mă așez pe scaun și aștept să-mi revin.
Materialismul devine o problemă gravă fix când n-ai tu bani de el. Când ai contul plin, spui relaxat că femeia are bun-gust și știe ce vrea. Când ești lefter, o scoți direct femeie materialistă. E aceeași femeie și aceeași dorință, doar că în al doilea caz nu te țin pe tine buzunarele.
Dacă suntem sinceri până la capăt, pe noi nu ne deranjează că vrea ea una sau alta. Ne roade la orgoliu că nu putem să i le oferim.
Dacă o femeie stă cu tine doar cât e cardul plin și se evaporă la prima problemă, e clar cu cine ai de-a face. Dar dacă vrea o viață normală, o mâncare bună și să nu numere fiecare leu când iese din casă, n-are nicio treabă cu lăcomia. Vrea doar un trai decent. Problema e la buzunarul meu, nu la caracterul ei.
Așa că n-are rost să facem pe filosofii moraliști. Dacă aveam bani gârlă, probabil că eram primul care sărea să cumpere tot fără să comenteze.
Așa e când n-ai bani, primul impuls e să transformi în defecte morale toate lucrurile pe care nu ți le permiți.
Leave a Reply