Auzi, te-ai trezit vreodată din senin la ora trei dimineața, privind fix în tavanul alb și întrebându-te ce naiba faci cu viața ta? Ne place la nebunie să ne prefacem că suntem stăpâni pe situație, până când ne trezim singuri în întuneric și nu mai avem unde să fugim.
Te culcasei aparent ok, stors de oboseală după o zi întreagă de fugă. Dar pe la trei dimineața, creierul tău o ia razna și începe să duduie din senin. În casă e o liniște de mormânt, ecranul telefonului e stins pe noptieră, iar tu rămâi acolo, întins pe spate, singur cu toate gândurile pe care le-ai îngropat atent sub mormanul de treburi din timpul zilei.
E ca și cum toate grijile tale au stat cuminți la coadă și au așteptat să se facă întuneric ca să te prindă nepregătit.
Ziua e ușor să te ferești de ele. Ba că ai un mail de trimis, ba că ai o ședință ori vorbești cu un coleg, ba că te uiți la un clip pe net sau ai alte o mie de mărunțișuri de făcut. Îți spui că n-ai timp acum să te gândești la lucrurile serioase. Doar că la trei dimineața nu mai ai niciun scut. Nu mai e nicio notificare care să-ți fure atenția și nicio scuză logică cu care să te amăgești. Lași capul în pernă și te uiți la umbrele de pe tavan, simțind cum te strânge stomacul.
Încep să curgă întrebările alea grele pe care le ocolești de luni de zile.
Începi să te întrebi dacă jobul ăla chiar te duce undeva sau doar îți mănâncă anii degeaba. Te întrebi de ce te simți străin lângă omul din casă, scoți calculatorul și faci socoteli cu ratele la bancă ori te uiți înapoi la gafa aia de acum doi ani și te întrebi cum de ai fost atât de prost.
Iar senzația aia de neputință care te strânge de gât la ora trei noaptea e cumplit de grea. Încerci să te răsucești de pe o parte pe alta, să numeri în gând, să-ți tragi plapuma peste cap și să-ți impui să adormi. Îți zici “gata, nu mă mai gândesc, e noapte, mâine am de muncă”. Doar că cu cât te forțezi mai tare să adormi, cu atât creierul tău sapă mai adânc după răspunsuri pe care nu le ai.
Până la urmă, insomnia asta de la mijlocul nopții e doar factura pe care o plătești pentru tot ce refuzi să înfrunți când e lumină afară.
Poți să te răsucești pe toate părțile cât vrei și să dai vina pe o cafea băută prea târziu. N-are nicio treabă cafeaua. Te țin treaz doar lucrurile alea la care îți e frică să te gândești sincer când e soare afară.
Leave a Reply