E dimineață și suntem deja inundați de mesaje de la lideri de opinie care s-au trezit cu chef de răsturnat guverne din confortul propriei canapele. E fascinant să-i vezi pe acești “suverani” ai internetului cum cer independența totală a țării, dar intră în panică dacă pica serverul la aplicația de food delivery.
Se vorbește despre mândrie națională între două postări cu cafele de la branduri globale. Oare acești luptători de weekend realizează că, într-un regim așa cum își doresc ei, primul lucru care ar dispărea ar fi chiar butonul lor de “post”? E o formă de schizofrenie digitală, să slăvești izolarea în timp ce ești conectat prin mii de fire invizibile la o lume pe care pretinzi că o urăști.
Cum reacționați când vedeți un coleg care se crede revoluționar, dar nu e în stare să-și organizeze nici măcar propriul desktop? Merită să-i arăți oglinda realității sau e mai sigur să-l lași să creadă că fiecare share e o cărămidă pusă la temelia unei noi lumi?
Leave a Reply