Nimic nu e mai amuzant decat sa citesti manifestele pline de morala ale unor fete care posteaza zilnic despre feminism de manual, demnitate si valori curate, criticand virulent orice persoana care indrazneste sa poarte o fusta prea scurta sau sa fie mai indrazneata. In spatiul public, ele sunt instantele morale ale feed-ului tau. Insa, daca treci in spatele ecranului blocat, in mesageria privata sau pe aplicatii cu abonament, aceleasi personaje intretin relatii virtuale fierbinti si schimba momente intime cu publicul platitor, fiind adevarate reclame pentru OnlyFans. Moralitatea pare sa fie obligatorie doar cand e pe gratis. Este o afacere excelenta: ziua imparti lectii de etica pe LinkedIn, iar noaptea livrezi continut exclusiv pentru fanii generosi.
De ce credeti ca persoanele cele mai vocale si mai critice la adresa altora sunt adesea cele care ascund cele mai mari compromisuri in privat? Cum reusesc aceste “sfante” ale internetului sa isi pastreze masca intacta in viata de zi cu zi, stiind ca imaginea lor publica e doar un produs de marketing? Este fascinant cum capitalismul digital permite unei persoane sa fie simultan si profesoara de bune maniere si model de nsa. Am ajuns oare sa masuram valoarea si principiile unui om doar in functie de platforma pe care o foloseste si de portofelul clientului?
Leave a Reply