Uneori, cand simt ca imi explodeaza capul de la atatea e-mailuri, telefoane si termene limita care ma strang de gat, las naibii totul balta, imi iau o cafea la pahar de carton si ma asez pe o banca sau pe un colt de bordura. Pur si simplu pun telefonul in buzunar pe modul silentios, imi tin gura si ma uit vreo zece minute la toata agitatia asta din jur, fara sa mai fac nimic altceva. Ne consumam zilele intr-o graba complet inutila.
La inceput, parca ai un sevraj ciudat. Iti vine sa bagi mana in buzunar, sa mai verifici o data ecranul, sa vezi ce s-a mai intamplat in alea trei minute de cand n-ai mai dat scroll. Dar daca reusesti sa treci de faza asta de dependent, incepi sa vezi lumea altfel, exact asa cum e ea cand nu esti conectat la retea. Te uiti la un tip care alearga disperat dupa autobuz si il pierde la mustata, la doi pensionari care dezbat aprins pretul la rosii pe marginea trotuarului sau la o mama care incearca sa potoleasca un pusti ce urla din toate puterile pentru ca nu vrea sa mearga pe jos. Toti oamenii astia trec pe langa tine, fiecare cu filmul lui in cap, cu grijile lui, cu ratele lui, si tu esti doar un spectator de ocazie care n-are nicio treaba cu ei. Iti recuperezi privirea dintr-un display care te vrea mereu atent.
E ciudat cum zece minute din astea, in care nu faci absolut nimic productiv, parca dureaza mai mult decat o ora intreaga petrecuta la birou sau pe aplicatiile de stiri. Cand stai si privesti pur si simplu tot balamucul asta de pe strazi, fara sa intervii si fara sa analizezi nimic, parca se mai potoleste si zgomotul ala de fond de la tine din cap. Iti dai seama cat de mult alergam toti ca niste gaini fara cap dupa chestii care, in marea schema a lucrurilor, chiar n-au nicio valoare.
Te ridici de pe banca aia un pic mai linistit, iti arunci paharul gol la cos si te intorci la treburile tale. Lumea isi vede mai departe de drumul ei nebun, masinile claxoneaza la fel, oamenii sunt la fel de stresati, dar tu parca ai furat o bucatica de timp doar pentru tine, un fel de pauza scurta de la realitate, inainte sa intri inapoi in cursa.
Leave a Reply