Ma uitam azi la Loki cum sta intins langa mine pe parchet si-mi trecea prin cap, ba, ce viata are si cainele asta, sa mor eu. Ne place sa ne credem stapani de gospodarie, dar in realitate noi suntem doar aia care platesc chirie ca sa aiba el unde sa doarma la caldura.
N-are rate, n-are facturi si nici sefi ori oameni prosti care sa-i manance creierii toata ziua. Nu sta cu stres ca s-a scumpit intretinerea sau ca trebuie sa-si faca din nou Windows-ul ca sa nu-i mai crape driverele. El n-are nicio treaba cu lumea asta.
Mancarea ii vine la bol la ore fixe, ii faci toate poftele, iar cand il doare ceva il duci la medic si scoati tu cardul, in timp ce el doar se uita la tine de parca ii esti dator. Si, sincer sa fiu, daca ii dai o bucata de carne sau il scoti cinci minute pe afara, te priveste de parca esti cel mai tare om de pe planeta.
Singura lui mare problema in fiecare zi e cum sa se rasuceasca pe covor ca sa prinda locul ala bun, cu picioarele in aer si coaiele la soare, unde sa doarma vreo opt ore neintors fara sa-l deranjeze nimeni. Nici macar nu trebuie sa-si pui alarma sau sa se gandeasca ce are de facut maine. Lasi laptopul deschis pe birou cu zece mailuri necitite si el doar tresare in somn ca viseaza vreo pisica.
Cand il vezi cum ofteaza adanc si se baga mai bine in perna, te umfla rasul ca ai ajuns sa invidiezi cainele in propria ta casa. 🙂
Leave a Reply