Mult timp am pus botul la cea mai ieftina fenta, am crezut ca daca o femeie ma sufoca cu mesaje, ma lauda non-stop si face crize de gelozie, inseamna ca ma iubeste de nu mai poate.
Eram atat de flamand dupa atentie, incat inghiteam orice. Daca-mi zicea ca sunt cel mai destept, cel mai frumos si ca nu mai exista altul ca mine pe pamant, cresteam instant zece centimetri. Nu conta daca zicea pe bune sau baga doar texte de adormit copiii, conta doar ca-mi gadila orgoliul si ma facea sa ma simt important.
Si uite-asa am ajuns dependent de senzatia aia. Nici macar nu ma mai interesa cine e femeia de langa mine sau ce caracter are. Putea sa fie oricine, atata timp cat ma punea pe un piedestal si-mi dadea doza zilnica de laude.
Numai ca toata vrajeala asta nu are nicio treaba cu sentimentele reale.
O tipa poate sa-ti dea o suta de mesaje pe zi si totusi sa nu dea doi bani pe tine ca om. Poate sa faca un circ monstru din gelozie doar din posesivitate pura, din frica ei bolnava sa nu piarda o jucarie, nu din atasament. Poate sa-ti jure ca esti totul pentru ea, iar cand dai de un necaz serios si ai nevoie de sprijin, sa dispara din peisaj in secunda doi.
Laudele vin usor cand totul e roz, cand ai bani in buzunar si o scoti in oras. Dar cum nu mai joci dupa cum iti canta ea, cum refuzi o fita sau indraznesti sa ai alta parere, brusc se taie toata “iubirea”. Se transforma intr-o straina rece si acra, care-ti scoate ochii si te calca in picioare.
Abia cand mi-am luat cateva tepe zdravene am avut curajul sa ma intreb sincer: mie chiar imi placea femeia aia, sau imi placea doar cum ma umflam eu in pene cand se uita la mine cu admiratie?
E o intrebare grea, fiindca daca esti sincer, recunosti ca n-a fost vorba de nicio dragoste. A fost doar orgoliu hranit cu linguseli.
Dragostea adevarata e mult mai asezata si n-are nevoie de teatru ieftin. E femeia care te vede rupt de oboseala, cu toate defectele la vedere, si totusi ramane acolo. E aia care are curajul sa-ti spuna verde-n fata cand bati campii, dar cand iti este greu trage la aceeasi caruta cu tine fara sa ceara aplauze.
Cand inveti sa nu mai umbli ca milogul dupa complimente, incepi sa vezi lucrurile limpede. Nu te mai uiti la cat de frumos iti vorbeste cand vrea ceva de la tine, ci te uiti la cum se poarta intr-o zi obisnuita, cand n-are absolut nimic de castigat. Acolo se termina circul si vezi cu cine stai de fapt la masa.
Leave a Reply