Am vazut o gramada de barbati care, atunci cand dau de o problema sau ii calca cineva pe coada, incep sa zbiere, sparg lucruri prin casa si arunca vorbe grele la nervi. Dupa doua ore le trece furtuna, vin sa bata palma cu tine si se poarta de parca nu s-a intamplat nimic.
Eu n-am putut niciodata sa functionez asa.
Cand ma deranjeaza ceva cu adevarat, cand vad o magarie pe fata sau o tradare de la un om apropiat, prefer sa tac. Nu incep sa ma cert, nu ma apuc sa tip pe strada ca sa fac spectacol si nici nu sar la gatul nimanui. Ma dau un pas in spate, ascult si ma uit atent.
Si tin minte.
Nu stau sa adun venin in mine si nici nu port pica pe fleacuri spuse la suparare. Dar sunt gesturi pe care, odata ce le-am vazut la un om, nu mai am cum sa le sterg din memorie. Oricat as vrea, nu mai pot sa ma uit la el cu aceiasi ochi. Pot sa-i dau buna ziua, pot sa stau la aceeasi masa daca nimerim impreuna, dar linia e deja trasa.
Caracterul unui om nu-l vezi cand e totul lapte si miere sau cand are un interes direct sa para de treaba. Il vezi cand e nervos, cand ii zici “nu” sau cand vorbeste despre prietenii lui in clipa in care au iesit pe usa. Acolo se vede stofa.
Tin minte si astazi pe cine mi-a intins o mana cand eram la pamant si n-aveam dupa ce sa beau apa. Dar tin minte la fel de limpede si pe cine mi-a intors spatele cand i-a fost comod, sau pe femeia care a incercat sa ma calce in picioare doar fiindca pe moment putea sa o faca.
Nu tin minte mizeriile astea ca sa ma razbun sau sa platesc polite mai tarziu. N-am timp de uneltiri si nici chef sa intru in mocirla. Tin minte doar ca sa stiu exact unde pun omul ala in viata mea.
Daca erai prieten de nadejde, devii o simpla cunostinta. Daca erai omul caruia ii spuneam orice, devii omul caruia ii arunc un “noroc” din mers si-mi vad de drum. Fara discutii interminabile de trei ceasuri, fara reprosuri si fara usi trantite cu zgomot.
Cand eram mai tanar, gaseam scuze la toata lumea. Imi ziceam ca “lasa, a avut o zi proasta”, “n-a vrut sa zica asa”, “o fi fost obosit”. Azi ma uit la fapte repetate. O data poate fi o scapare, dar cand faci aceeasi porcarie de trei ori, ala e caracterul tau.
Nu mai stau sa port razboaie inutile. Zambesc scurt, fac doi pasi in lateral si ies din poveste. Iar daca ma intreaba vreodata de ce m-am racit, raspunsul e simplu, nu m-am racit deloc, doar ca te-am vazut exact asa cum esti.
Leave a Reply