Se pare că loialitatea a devenit o monedă de schimb cu o rată de devalorizare amețitoare. Am observat recent o schimbare de tabere în grupul acela “de neatins”, iar spectacolul este de o răceală chirurgicală. Prieteniile de zece ani, cele cu vacanțe împreună și planuri de viitor, s-au evaporat într-o singură săptămână.
Motivul? Clasicul mix de orgoliu rănit și o investiție care s-a dus în gard. Nu este nimic spectaculos sau demn de telenovele aici; este doar natura umană în forma ei cea mai pragmatică. Când interesele financiare încep să scârțâie sau când imaginea unuia dintre membri devine o povară pentru ceilalți, solidaritatea dispare instantaneu.
Ce rămâne în urmă? Nu te aștepta la certuri cu țipete în public sau postări cu subînțeles. Oamenii aceștia sunt mult prea calculați pentru așa ceva. În locul lor, a apărut acea politețe înghețată…
– Saluturi scurte și formale.
– Evitarea contactului vizual la evenimente.
– O ignorare reciprocă, atât de bine pusă la punct, încât pare orchestrată de un regizor.
Este interesant de privit cum se reconfigurează ierarhiile. Unii se grăbesc să ocupe locul lăsat liber, alții caută deja ușa de ieșire către grupuri mai profitabile. Până la urmă, când fundamentul unei relații este doar beneficiul reciproc, prăbușirea nu este o tragedie, și doar un proces de lichidare a activelor sentimentale. Viața merge înainte, dar cu alți actori în aceleași roluri previzibile.