Te trezesti la sase si jumatate pe intuneric, cu alarma aia cretina care-ti tipa in creieri, dai pe gat o cana de cafea fiarta pe jumatate si sari direct in blugi. Iesi pe usa cu haina pe un umar, te bagi in traficul ala bara la bara unde se injura toata lumea pe trei benzi si ajungi la munca deja cu capul cat o banita.
Acolo tragi ca un cal pana se lasa seara. Raspunzi la telefoane, te certi cu vreun client, cari, muti, semnezi hartoage, faci ce ai de facut. Pe la sapte sau opt seara ajungi inapoi in scara blocului, stors de puteri, cu genunchii moi si cu o sacosa de cumparaturi intr-o mana. Bagi o farfurie de mancare la microunde, o mananci din picioare pe coltul mesei, mai dai drumul la o masina de spalat si cazi lat pe canapea. Dupa o jumatate de ora in care te uiti ca blegul la televizor fara sa intelegi nimic din ce vorbesc aia, te bagi in pat si te gandesti cu groaza ca maine o iei fix de la capat.
Si te opresti o secunda si te intrebi, ba, dar eu pentru ce dracu alerg asa toata ziua?
Ne mintim singuri ca muncim ca niste boi ca sa ne facem un viitor, sa ne cumparam una, sa mai punem un ban deoparte, sa avem o casa frumoasa. Si ajungi sa ai canapeaua aia scumpa luata in rate, dar cand pui fundul pe ea la noua seara esti atat de rupt de oboseala ca nu esti in stare nici sa schimbi doua vorbe cu nevasta-ta. Ai televizorul ala mare pe perete, dar il tii mai mult pe post de veioza. Ai bani sa iesi intr-o sambata la o carciuma, dar cand vine sambata n-ai chef nici sa te speli pe dinti, vrei doar sa dormi bustean pana la pranz ca sa nu mai auzi pe nimeni.
Traim intr-o pacaleala continua, lasa ca vine concediul ala din august si ma linistesc atunci. Zece zile amarate pe an in care te duci la o suta de kilometri de casa ca sa ai dreptul sa bei o cafea fara sa-ti sune telefonul din cinci in cinci minute. Am ajuns sa platim cazare la hotel doar ca sa ne dam voie sa stam degeaba o dimineata intreaga fara sa ne roada vinovatia ca nu producem ceva.
Nu zice nimeni sa-ti bagi picioarele in ea de munca si sa te muti intr-o coliba in padure sa mananci radacini, ca avem toti facturi de platit, intretinere si rate la banca care nu te iarta daca intarzii o saptamana. Banii conteaza, n-are rost sa ne dam rotunzi si spirituali pe burta goala.
Dar daca toata viata ta ajunge sa fie doar o naveta intre birou, frigider si pat, iar timpul tau liber e doar bucata aia de noapte in care dormi ca sa ai energie sa te intorci maine la jug, atunci ceva s-a defectat rau pe drum. Nu se darama pamantul daca intr-o seara lasi vasele nespalate in chiuveta, inchizi dracului laptopul si iesi jumatate de ceas pe trotuar sa iei niste aer curat in piept, fara sa te grabesti nicaieri. Trec anii pe langa tine ca trenul prin gara si cand te trezesti la cincizeci de ani cu spatele praf si cu nervii la pamant, n-o sa vina niciun sef sa-ti multumeasca ca i-ai raspuns lui la un e-mail intr-o seara de joi.
Leave a Reply