Scandalul ala cu farfurii sparte, trantit de usi si urlete de se strang vecinii pe casa scarii la doua noaptea e floare la ureche pe langa ce-ti poate face una care lucreaza pe tacute, la mare finete. La circul mare macar stii pe ce lume traiesti, o lasi sa zbiere jumatate de ceas pana raguseste, te faci ca ploua, se sparge buba si dupa aia se asterne praful, ca n-are omul energie sa urle la infinit.
Ailalta te toaca marunt, cu zilele, fara sa ridice glasul mai sus decat daca ti-ar cere sarea la masa.
Stai intr-o duminica pe canapea, rupt in doua de oboseala dupa o saptamana intreaga de munca, cu televizorul aprins pe fundal cat sa mearga ceva. Ea sta in celalalt colt, incolacita sub o patura, cu cana de ceai langa ea si cu telefonul in brate. Pare pierduta in ganduri, complet relaxata, de zici ca rasfoieste retete de placinta cu mere sau oferte la perdele. Liniste mormantala in casa, aer cald, atmosfera de familie fericita.
Si dintr-o data, fara nicio legatura cu ce vorbiserati toata ziua sau cu ce se vede pe ecran, auzi o voce blanda, aproape distrata
“Auzi, ma… da’ fata asta blonda, cu rochie verde, care ti-a lasat o inimioara la poza aia veche… cine e?”.
Te uiti la ea ca vitelul la poarta noua, cu telecomanda intepenita in mana. “Care poza veche, mai femeie?”.
“Aia din concediu de acum sase ani, cand erai cu baietii la munte, la cabana aia cu lemne crapate pe prispa”.
In secunda aia simti cum ti se scurge tot sangele din cap in calcaie. Tu nu mai tii minte nici cu ce camasa erai imbracat alaltaieri la munca, si femeia asta a stat si a dat scroll inapoi prin viata ta pana la pozele de pe vremea cand nici nu stia ca respiri pe planeta asta. A sapat in arhiva digitala ca un arheolog pe santier.
Si fiindca esti prost si n-ai scoala vietii, in loc sa schimbi vorba sau sa zici ca nu stii, te apuci sa fii sincer, ca un om intreg la cap:
“A, nu mai stiu exact… cred ca era o colega de la vreun curs de calculatoare sau vreo amica de-a lui Vali, care venise cu gasca lor”.
Ea nu tipa. Nu se stramba, nu-ti arunca perna in cap. Isi coboara incet privirea din tavan, lasa telefonul pe genunchi, se uita lung in ochii tai cu un zambet dintr-ala usor, stramb, si scoate doar un sunet scurt:
“Aha”.
Frate, cand auzi sunetul ala, stii ca s-a terminat cu linistea in casa pe urmatoarele trei saptamani. Sunetul ala e ca o stampila rosie trantita pe un dosar gros de tribunal.
Nu mai zice o vorba toata seara. Se uita mai departe in ecran, ba chiar iti raspunde frumos daca o intrebi daca mai vrea un ceai. Tu cazi in capcana, crezi ca ai scapat ieftin, ca ti-ai facut datoria de barbat cinstit si te intorci la filmul tau, usurat ca nu s-a lasat cu cearta.
Ti-ai gasit.
Peste vreo doua ore, cand te duci la bucatarie sa-ti torni un pahar cu apa inainte de culcare, o auzi cum paseste tiptil pe gresie in spatele tau. Se sprijina cu umarul de frigider, se uita la tine cum bei apa si o arunca din nou, foarte calma, aproape amuzata:
“Da’ parca ziceai ca n-o cunosti deloc, nu? Fiindca vad ca ti-a scris si “bravo, mai baieti” la o poza cu bicicletele, tot in vara aia. Si i-ai raspuns cu o gluma”.
Si atunci simti cum iti ia foc mansarda. Te uiti la ea si nu stii ce sa faci: daca incepi sa te justifici, zice ca ai ceva de ascuns; daca-i zici ca e nebuna de legat ca sta noaptea sa caute comentarii din 2018, sare ca arsa ca de ce tipi la ea si esti agresiv, ca ea doar intreba ca un om normal, din curiozitate. N-ai de unde s-o apuci, ca n-a spart nicio farfurie si n-a ridicat tonul cu un decibel.
Dar femeia are in cap un catastif intreg, ore, date, fete, fuste, cine a fost etichetat si cine a lasat emoticoane la fotografii de cand ti-ai facut primul cont pe internet. A memorat tot.
Si cel mai grav e ca treaba asta nu se sterge niciodata. Poti sa fii sigur ca peste trei ani, cand o sa fiti la o masa de Craciun cu toata familia si o sa pronunti din greseala un nume care seamana vag cu al fetei din poza de la munte, o sa simti cum i se intorc ochii spre tine si o sa-ti sopteasca la ureche, cu o liniste de mormant “A, aia de la cabana”. Si abia atunci te prinzi ca n-ai fost iertat nici macar o secunda, doar ti-a tinut dosarul la sertar, gata sa ti-l puna pe masa cand iti e lumea mai draga.
Leave a Reply