Am transformat cuvintele mari in monede de schimb extrem de ieftine. Le aruncam in conversatii la fel de usor cum salutam un cunoscut pe strada, convinsi ca simpla lor pronuntare are puterea magica de a scuza orice comportament defect, orice absenta si orice egoism cotidian. “Te iubesc” a devenit un fel de scut in spatele caruia ne ascundem propriile neputinte si nevroze, o formula magica pe care o folosim ca sa primim iertare rapida sau ca sa legam un om de noi, fara sa ne asumam si efortul urias de a-i proteja linistea. Se pare ca o simpla declaratie verbala functioneaza ca o polita de asigurare universala care acopera orice dauna morala provocata din neatentie sau nesimtire.
Insa exista o prapastie imensa intre declaratiile spuse la emotie si capacitatea reala de a gestiona sufletul altui om. Poti sa ai cele mai bune intentii din lume si sa simti o afectiune sincera, profunda; daca singurul mod in care stii sa te raportezi la cel de langa tine este prin posesivitate, gelozie bolnava, reprosuri marunte si manipulare emotionala, atunci iubirea ta devine o inchisoare. Multi oameni iubesc asa cum au fost invatati acasa sau prin carti proaste: cu zgomot, cu drame inutile, cu frici proiectate pe celalalt si cu pretentia absurda ca partenerul sa le umple golurile interioare pe care ei insisi nu si le pot vindeca. Este de-a dreptul fascinant cum unii confunda un partener de viata cu un terapeut gratuit obligat sa le suporte toate toanele de la birou.
Adevarata maturitate emotionala nu sta in intensitatea cuvintelor, si in calitatea tacerilor si a gesturilor zilnice. Sa stii sa iubesti fara sa ranesti inseamna sa ai decenta de a-ti controla propriii demoni inainte de a-i varsa in capul omului de langa tine. Inseamna sa intelegi ca celalalt nu este o extensie a ta si nici un sac de box pentru frustrarile tale de la birou. Cand iubirea este curata, ea nu cere sacrificii supreme si nu lasa in urma cicatrici; ea ofera un spatiu de siguranta in care poti sa fii tu insuti, cu toate defectele la vedere, stiind ca mana care te tine nu se va transforma niciodata intr-un pumn.
Ai mare dreptate: cuvintele mari dor atunci când nu au acoperire în fapte. Dar dincolo de “veninul” realităților de zi cu zi, cred cu tărie că iubirea adevărată nu judecă, nu controlează și nu te anulează ca om. Iubirea este libertate și fericire deplină. Înseamnă să îl accepți pe celălalt așa cum este, cu un temperament diferit și cu alte perspective. Înseamnă ca, după o zi grea la job, să vii acasă și să știi că ești ascultat și îmbrățișat, chiar dacă nu sunteți mereu de acord. Iubirea nu este frică, ci un spațiu blând în care poți greși, știind că celălalt te va ajuta cu calm să înțelegi unde ai greșit. “Te iubesc” înseamnă enorm, dar doar atunci când faptele vorbesc înaintea buzelor.